De două ori victime

Copiii care au trăit o dramă amară, fiind abuzaţi sexual sau fizic, odată ajunşi în sistemul organelor de urmărire penală şi de drept, devin din nou victime. Ei trebuie să retrăiască iar şi iar coşmarul prin care au trecut, în faţa poliţistului, apoi a procurorului, iar când ajung în faţa judecătorului - mai sunt nevoiţi să stea alături sau faţă în faţă cu agresorul. Contactul copilului cu justiţia lasă, de cele mai multe ori, sechele pentru tot restul vieţii, dacă tratamentul aplicat nu este unul adecvat, spun psihologii.

În fiecare an, cel puţin câteva sute de copii din Moldova ajung în sistemul organelor de drept şi de justiţie fie că au fost abuzaţi fizic sau sexual, sunt martori ai unor crime, se află în conflict cu legea sau participă în procese civile cum ar fi divorţul părinţilor sau în cazuri de adopţii şi altele. Republica Moldova, deşi s-a angajat prin ratificarea mai multor convenţii internaţionale, să asigure prioritar interesele copilului aflat în justiţie, nu are, deocamdată, tribunale pentru copii, aşa cum există în multe ţări europene şi nici măcar încăperi prietenoase copilului în instanţe, unde acesta ar putea fi audiat în condiţii de maximă securitate, dar şi de confort psihologic.

Abuzată de tatăl vitreg, fost procuror

Mădălina, a început să fie abuzată sexual de tatăl vitreg la vârsta de 11 ani. Era mereu ameninţată cu pistolul că dacă va spune cuiva despre ceea ce i se întâmplă, o va împuşca pe mama ei. Abia la 15 ani, prin intermediul unui prieten cu care s-a cunoscut prin internet, a cerut ajutorul CNPAC - organizaţie neguvernamentală care acordă prin intermediul Centrului "Amicul" asistenţă priho-socială copiilor victime ale violenţei şi familiilor lor. În discuţia cu adolescenta, psihologii centrului au stabilit că fata se afla în pericol, mai ales că încercase de două ori să se sinucidă. Poliţia a reacţionat repede, a fost deschis un dosar penal, iar fata – plasată sub protecţia anonimatului întrun centru de plasament. Organele de drept însă nu s-au grăbit să întreprindă măsurile operative pentru a obţine probele doveditoare ale abuzului. Nu s-a acceptat instalarea unor camere ascunse, deşi legea prevede asemenea acţiuni în anumite cazuri, iar percheziţia la domiciliul agresorului a fost dispusă abia peste o lună. Timp în care, tatăl vitreg, fost procuror, a reuşit să înlăture orice urmă de probă. Chiar şi din cartela medicală a fetei au fost rupte foile prin care se constata existenţa unor boli venerice, pe care, de altfel, le avea şi tatăl vitreg. Fata a fost găsită repede de părinţi, fiind luată acasă. Peste câteva zile, ea şi-a retras plângerea de la poliţie. Din lipsă de probe, dosarul pornit de poliţie, la scurt timp, a fost închis. Nimeni nu a mai avut acces în ograda familiei respective, care, de altfel, se considera una destul de bună, ambii părinţi activând în cadrul unor instituţii publice. Faptul că peste o jumătate de an, adolescenta a avut o nouă tentativă de suicid nu a alertat în niciun fel poliţia şi ceilalţi actori abilitaţi cu protecţia copilului. Mai mult, la spital, unde a fost internată Mădălina, tatăl o supraveghea mereu, astfel încât fata nici nu putea comunica cu cineva, cu atât mai mult să spună despre ceea ce a făcut-o să recurgă din nou la suicid. Mădălina avea să povestească ulterior psihologilor de la "Amicul" că în acele momente vroia să-i pună cineva cătuşile pe mâini şi să o scoată de acolo. Nu a servit la nimic nici faptul că tatăl vitreg, care anterior a fost procuror, a fost silit să plece din procuratura raională după ce ar fi violat o femeie, care participa întro cauză pe care o investiga acesta. Aşa cum se face la noi, în acest caz nu a fost deschisă o cauză penală, procurorul fiind doar rugat să plece din organele procuraturii. El şi-a găsit uşor de lucru la o instituţie publică. Mădălina acum a atins majoratul. Dintro fată foarte bună la învăţătură a ajuns să nu mai frecventeze şcoala. Sistemul care nu i-a oferit protecţia de care avea nevoie a aruncat-o în hăul delicvenţei. De aici încolo, drumul spre normalitate va fi mult mai greu.

Un copil abuzat, riscă să devină agresor la maturitate

Urmele violenţei lasă, de obicei, sechele uneori pentru toată viaţă, spun psihologii. Un copil abuzat şi nereabilitat la timp poate, cu o probabilitate mare, deveni un abuzator la maturitate, susţine Daniela Sâmboteanu, directorul CNPAC. "Legislaţia în linii generale prevede care ar trebui să fie paşii pe care organele abilitate trebuie să-i urmeze în astfel de cazuri, dar, totodată, există foarte multe lacune. Procedurile nu sunt foarte clare, nu se cunoaşte consecutivitatea paşilor expres, deaceea în multe cazuri copilul rămâne neajutorat, pentru că fiecare consideră că este responsabilitatea altui actor comunitar şi nu se implică, or în cazurile de abuz asupra copilului reacţia trebuie să fie promta, pentru că fiecare oră contează şi această rapiditate este una foarte necesară", spune Daniela Sâmboteanu.

CNPAC prestează servicii directe copiilor care au suferit de pe urma abuzurilor prin intermediul Centrului de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei "Amicul", creat în parteneriat cu Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului din Chişinău. Anual psihologii de la "Amicul" se ciocnesc cu sute de cazuri de copii abuzaţi. Violenţa sexuală devine un fenomen tot mai îngrijorător prin prisma numărului tot mai mare de victime. Alarmant este şi faptul că proporţiile reale ale abuzurilor nu se regăsesc în cifrele oficiale, de multe ori minorii sau familiile acestora trecând sub tăcere traumele suferite. "Este complicat să demonstrăm dinamica cazurilor, pentru că nu există statistici oficiale", spune Daniela Sâmboteanu.

Singurul studiu relevant din ultimii ani, este cel realizat de UNICEF. Acesta arată că unul din 10 copii a declarat că a fost victimă a abuzului sexual, iar fiecare al 6-lea copil din 10 a fost victimă a abuzului fizic.

În ultimii cinci ani Centrul "Amicul" a asistat circa 250 cazuri de abuzuri sexuale, 240 cazuri de abuz fizic, 200 cazuri de abuz psihologic şi 100 cazuri de neglijare. "Aceste cifre noi nu le considerăm reprezentative – pentru că sunt doar cazurile care au ajuns în asistenţa Centrului "Amicul", fiind referite pentru audieri de instanţele de judecată, procuratură sau poliţie, sau parvenite de la asistenţii sociali, autoritatea tutelară, părinţi, rude şi alte persoane.

Sistemul care nu ne apără

Toţi copiii – delicvenţi, victime sau martori ai unor crime - ajunşi în organele de justiţie suferă în egală măsură atunci când se ciocnesc de proceduri neadecvate, spune Daniela Sâmboteanu. Deşi legea prevede asistenţa psihologului sau a pedagogului la orice etapă a procesului, acest lucru nu se întâmplă. În cele mai multe cazuri este chemat un profesor de la şcoala de peste drum, care de multe ori nici nu-l cunoaşte pe copil. Cum poate el să-l pregătească pentru interviu sau pentru procesul de judecată, se întreabă experţii. Deseori pedagogii sunt surse de bârfe în localităţile mici unde toţi se cunosc şi atunci întrebarea este dacă prezenţa acestuia la audieri ajută sau dăunează copilului, spune Daniela Sâmboteanu. În multe cazuri experţii de la CNPAC au constatat că psihologul sau pedagogul nici nu a participat la audieri, dar a fost consemnat în procesele verbale.

Un copil victimă a abuzurilor odată ajuns în sistemul organelor de drept este supus unor presiuni psihice pe care un matur cu greu le-ar face faţă. Ei sunt impuşi să retrăiască iar şi iar calvarul prin care au trecut, pentru că li se cere să povestească cu lux de amănunte ce li s-a întâmplat mai întâi poliţistului de sector care consemnează abuzul, procurorului, care preia cauza minorului, judecătorului de instrucţie, după caz, apoi în instanţa de judecată, unde mai are nenorocul să stea alături sau faţă în faţă cu abuzatorul. La mijloc mai intervin şi expertizele – cea medicolegală şi cea psihiatrică. De multe ori copilul este intervievat şi supus expertizelor pentru că maturii cred că el minte. Daniela Sâmboteanu spune că în foarte puţine cazuri i s-a întâmplat să constate că minorul a minţit. "De regulă copiii abuzaţi nu mint, însă dacă şi a spus ceva neadevărat, în spatele acestui fapt stă tot un abuz sau există un motiv care merită cea mai mare atenţie şi o consiliere profesionistă poate scoate aceasta la iveală - problema cu care copilul se confruntă şi de ce cere ajutor", precizează preşedinta CNPAC.

În unele instituţii de drept copiii sunt umiliţi, spune avocata Tatiana Catană, care apără în instanţă interesele mai multor minori. O adolescentă din raionul Orhei, violată împreună cu bunica sa de către doi tineri, ajunsă la Comisariatul de Poliţie, a fost nevoită să povestească în prezenţa a 5 persoane, dintre care 2 bărbaţi, cum a fost violată. Oamenii legii nu se sinchiseau să facă şi anumite insinuări de genul "poate tu i-ai provocat" sau "ai mers de bună voie" şi altele. Poliţia, şi ulterior instanţa, nici nu a luat în calcul gravitatea faptului că bunica a decedat la câteva săptămâni de la viol. Agresorii, care pe durata procesului au fost lăsaţi în libertate, au fost condamnaţi la ispăşirea pedepsei cu suspendare, povesteşte avocata.

Iurie Perevoznic, şeful Secţiei Drepturile Omului din cadrul Procuraturii Generale recunoaşte că există probleme cu procedurile prin care trec copiii ajunşi în sistemul de justiţie. De câţiva ani activează procurori specializaţi şi toate cazurile minorilor în conflict cu legea sunt preluate şi instrumentate de procurori. Perevoznic recunoaşte de asemenea că lipsa psihologilor specializaţi pe audierea copiilor este o problemă. Din cauza că minorii nu sunt consiliaţi de psihologi profesionişti, şi calitatea materialului probatoriu lasă de dorit. El spune că audierea copilului în condiţii prietenoase şi de către profesionişti special pregătiţi ar facilita lucrul procurorilor, iar unii minori aflaţi în conflict cu legea nu ar mai ajunge în detenţie. Inaugurarea unor camere de audiat copiii în procuraturi, dar şi în comisariatele de poliţie şi judecătorii însă se lasă aşteptată. Proiectul este, însă nu a fost aprobat de Ministerul Finanţelor, spune Perevoznic. Şi Ministerul Justiţiei recunoaşte că tărăgănarea deschiderii camerelor pentru audierea copiilor e una din problemele care acum se încearcă a fi depăşite.

Ministrul adjunct al Justiţiei, Vladimir Grosu, declara săptămâna trecută la o întâlnire cu jurnaliştii că acum se identifică resursele necesare pentru deschiderea în comisariatele de poliţie, în procuraturi şi în judecătorii a încăperilor pentru audierea copiilor, astfel încât ei să nu fie revictimizaţi. Oficialul însă nu a putut oferi o dată concretă când acest deziderat va putea fi realizat la modul practice.

Guvernul a prevăzut încă în 2008, întrun plan de acţiuni privind protecţia copilului, deschiderea camerelor pentru audierea copilului în condiţii prietenoase şi sigure. Întrun alt plan de măsuri din 2010 se prevede însă efectuarea unui studiu de fezabilitate pentru a se vedea cât de necesare sunt aceste camere de audiat copiii. Adică, s-ar putea să mai treacă încă o perioadă de timp până şi cei cu finanţele se vor convinge de necesitatea asigurării unor condiţii şi proceduri adecvate copiilor ajunşi în sistemul de justiţie, odată ce Moldova s-a angajat prin semnarea mai multor convenţii internaţionale, să asigure dreptul prioritar.

Deocamdată, doar două organizaţii neguvernamentale pun la dispoziţia organelor de drept încăperi pentru audierea copiilor, oferind şi serviciile unor psihologi calificaţi.

Numai că încăperea specializată nu va salva situaţia dacă audierile nu se vor face de specialişti calificaţi pentru intervievarea copiilor. "În Moldova se consideră că orice poliţist sau procuror poate intervieva un copil, în alte state însă persoanele care audiază copilul trec o pregătire specializată de minimum şase luni", spune Daniela Sâmboteanu.

Totuşi, există şi practici de success. În raionul Căuşeni, bunăoară, procurorul raionului, Ion Oboroceanu, a dat dispoziţii ca minorii să fie audiaţi o singură dată pe toată durata urmăririi penale. Şi această practică dă rezultate, ne spune Ion Oboroceanu, avem copii şi părinţi care, trecând prin acest sistem, şi-au recăpătat încrederea în organele de drept, aici s-au simţit protejaţi.

În instanţă faţă în faţă cu agresorul

O problemă rămâne a fi şi procedurile neadecvate prin care trebuie să treacă copilul ajuns în instanţa de judecată. Magistraţii recunosc că nu oricare din judecători ar putea face faţă unor procese în care participă copii şi că este nevoie de o specializare în domeniu, legislaţia în vigoare însă nu permite repartizarea dosarelor unor anumiţi judecători, deoarece astfel se încalcă principiul distribuirii aleatorii a dosarelor. Maria Ghervaş, judecătoare la Judecătoria sectorului Botanica a municipiului Chişinău, spune că este nevoie ca judecătorii să fie specializaţi pe judecarea cazurilor în care participă minorii: „Noi avem minori infractori, dar avem minori victime şi martori la vârste diferite. Am avut parte vătămată la vârsta de 4 ani într-un proces de viol. Ca să comunic cu un copil la această vârstă, eu trebuia să mă adaptez, să cobor la nivelul lui de comunicare, să mă joc, ca să-l aduc la situaţia să spună ce s-a întâmplat totuşi cu dânsul. E un proces complicat şi în cazul judecătorilor tineri, care nu au familie, care nu au educat un copil e mai complicat pentru ei ca să stabilească puntea de comunicare cu un minor ".

Săptămâna trecută ministrul adjunct Vladimir Grosu, declara la o întâlnire cu jurnaliştii că "pentru Republica Moldova este oportun să mergem pe specializarea judecătorilor în cadrul instanţelor, care să examineze dosarele în care subiecţi sunt copiii...". Oficialul însă nu a precizat de când vor începe să activeze judecătorii profilaţi pe cazurile copiilor ajunşi în justiţie.

Statistică

Potrivit datelor MAI, în 2010 în 653 cauze penale, comparativ cu 459 pornite în perioada anului 2009, victime ale infracţiunilor au fost persoane de vârstă minoră. Cele mai multe infracţiuni, în care victime au fost persoane de vârstă minoră, au fost cele cu caracter sexual - 191 (2009-109). Din numărul de copii victime ale abuzului sexual, 33 se aflau fără îngrijirea unuia sau a ambilor părinţi. În 23 cazuri, din cele 191 cauze penale privind infracţiunile de gen sexual în care victime sunt copii, aceştea au fost abuzaţi în familie de către tatăl biologic (6 cazuri), sau vitreg (7 cazuri), şi alte rude (10 cazuri). Totodată, organele de poliţie au fost sesizate privitor la 98 de cazuri de violenţă a copiilor în mediul familiei şi în 52 cazuri de violenţă în instituţiile de învăţământ faţă de elevi.

Pe parcursul ultimilor ani, cu suportul UNICEF, Moldova a făcut progrese în reformarea sistemului de justiţie juvenilă. Legislaţia Republicii Moldova cu privire la copiii aflaţi în conflict cu legea a fost modificată în mod semnificativ şi a avut impact asupra caracterului sentinţelor aplicate copiilor şi asupra modului în care cazurile copiilor sunt tratate în timpul procesului penal. Totuşi, în acest moment, nu există date statistice, nici măcar estimative, privind numărul copiilor care au trecut prin procese de judecată şi nici studii care ar arăta calitatea actului justiţiei faţă de copii.

Cine consiliază copilul abuzat?

Cum este tratat un copil abuzat atunci când ajunge în organele de urmărire penală şi în cele de drept, precum şi de ce de cele mai multe ori abuzatorul nu ajunge să fie tras la răspundere? Un copil abuzat trebuie să treacă o consiliere înainte de a fi intervievat de poliţist sau procuror, spune Lilia Gorceag, psiholog la Centrul de asistenţă pentru victimele şi potenţialele victime ale traficului al MMPSF /OIM, astfel încât el să fie pregătit pentru întâlnirea cu reprezentanţii organelor de drept. Lucrul acesta nu se face, pentru că, la nivel local nu există servicii în acest sens. Legi avem, dar nu avem mecanisme de implementare, spune Lilia Gorceag. "Ce fac cei din teritoriu, poate oare veni mama dintro regiune la "Amicul" pentru o consiliere, psihologică? Îşi permite? Ce face judecătorul dacă vede un copil traumat, îi spune mamei să aiba grijă şi atât. Nu poate să-l adreseze unor servicii de reabilitare, n-are cui, n-are cine–l primi. "Amicul" lucrează cu cei din Chişinău şi din suburbii, iar centrul nostru are posibilităţi minime. Este de datoria poliţistului, procurorului când are cazul imediat să sesizeze organele de resort, autoritatea tutelară, unitatea de asistenţă socială şi ei să readreseze această categorie de copii, să acorde asistenţa, suportul necesar copilului. Un singur centru nu poate soluţiona problema. Nu trebuie de deschis cât mai multe centre. O soluţie ar fi ca în centrele raionale, la policlinici, să existe un psiholog, psihoterapeut, unde femeia abuzată, copiii şi chiar agresorul s-ar putea adresa şi primi consiliere. La moment nu există un asemenea serviciu. Se contează doar pe ONG-uri", spune Lilia Gorceag.

Avem legi, dar nu avem mecanisme

La Centrul pe care-l conduce Lilia Gorceag copiii ajung, de regulă, împreună cu mama care a fost traficată sau abuzată în familie. În mare parte aceşti copii sunt neurotici, cu insucces şcolar, cu timiditate, neîncredere în propriile puteri. Chiar dacă sunt consiliaţi, experţii le redau încrederea pentru o scurtă durată. Pentru o reabilitare completă e necesară o perioadă mai lungă.

"Ridicarea autoaprecierii alături de alţi copii e o procedură care la noi chiar nu se face. Asistenţa de criză, i-am scos starea de frică, i-am redat încrederea, dar este mult prea puţin, el are nevoie de schimbarea deprinderilor de viaţă, asta nu vine în câteva şedinţe psihologice", susţine psihologul. Copilul care a trecut prin sistem – dacă el rămâne cu comportament de victimă, el revine odată şi încă odată în ghearele agresorilor. El va creşte un adult care nu se va putea realiza, nu-şi va putea valorifica capacităţile, el va fi mereu victimă, afirmă Lilia Gorceag.

Planuri de acţiuni rămase pe hârtie

Anual sute de tineri absolvesc facultăţile de psihologie şi rămân pe drumuri, pentru că nu-şi găsesc utilizarea studiilor, însă numai în cazul copiilor abuzaţi vedem că este nevoie de specialişti la acest nivel. ONG-urile pe de altă parte au specialişti calificaţi pregăţi anume pentru lucrul cu copiii abuzaţi. Statul nu contractează deocamdată serviciile specializate ale ONG-urilor.

Cornelia Cozonac, Centrul de Investigaţii Jurnalistice

Sursa: www.cuvantul.legco.md

Comentarii(0)

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.